stupid-im-with

Mare Festival la Cazinoul Constanta!

 

Cultura si istoria nu mai sunt la moda. Nu vand, nu aduc bani, ba mai mult, dauneaza grav noilor interese mondiale. Un popor indobitocit este un popor usor de manipulat, usor de tinut in umbra crucii si a banului, mai usor de manat decat o turma de vite. Bomba inculturii a fost lansata si acum traim efectele radiatiilor ucigase. In mijlocul acestui atentat, cel mai periculos dintre toate, care ucide vointa umana, spiritul liber si inteligenta, a aparut o noua preocupare. Salvarea Cazinoului din Constanta! Neglijata de autoritati, de ani de zile, nu de ieri de astazi, uitata chiar si de locuitori Constantei, cladirea a devenit victima usoara a timpului care musca cu dinti de fier din zidurile sale. A fost concesionat, dar fara rezultate. S-a urmarit probabil tocmai scaderea valorii sale pe piata pentru a fi vandut mai ieftin, este vorba despre pur dezinteres? De speculatii nu ducem lipsa. De cand primarul Radu Mazare a anuntat ca intentioneaza sa vanda Cazinoul Constanta unui investitor care sa salveze cladirea, s-a creat un adevarat
Tzunami de pareri. Imediat prefectul (a)politic al urbei a identificat un alt mijloc de a-si face imagine si s-a transformat in Luptatorul Luminii, in salvatorul Cazinoului. El a spus un „NU” hotarat vinderii cladirii in cauza. Dar nu a venit cu nicio solutie salvatoare. S-au organizat discutii pe aceasta tema, mese rotunde, unde au fost adusi fata in fata deputati si senatori de la toate partidele parlamentare, prefecti portocalii si primari rosii, deputate roz, pentru a discuta o problema neagra. Ce facem cu Cazinoul? Cum il salvam fara sa-l vindem? „100 de zile pentru 100 de ani” este o campanie de identificare a unei solu?ii viabile de reabilitare ?i administrare a Cazinoului Constan?a sustinuta de Grupul pentru Jurnalism, Cultura si Comunicare. O campanie sincera si bine intentionata. Din nefericire insa, discutiile organizate in cadrul acestei campanii au dus la o singura solutie, singura viabila, cel putin deocamdata: vinderea Cazinoului! Deputatul PSD, Antonella Marinescu, a punctat foarte clar ceea ce este foarte evident: „Domnul prefect Palaz si nu numai (nu vreau sa mai dau nume), este impotriva vanzarii. Dar nici alte solutii nu are domnia sa. S-au trimis catre ministerele de resort cereri de preluare a Cazinoului. Sa vedem ce raspunsuri dau si cand le dau. Ca daca le dau cum imi dau mie la interpelari…probabil vom ajunge sa ne uitam la niste ruine!”. Foarte adevarat! „Am vorbit de axa 5-2. Si am spus ca s-a incercat accesarea fondurilor europene doar ca raspunsul a fost NU MAI AVEM BANI”, mai spune Antonella Marinescu. Deputatul PSD mai sustine ca discutia organizata in cadrul campaniei „100 de zile pentru 100 de ani” nu a fost deloc politizata!

De la Kursaal la Cazino

Revenind la Cazinoul Constanta, acesta este una dintre primele caldiri ridicate in orasul Constanta, imediat dupa ce acest oras a fost preluat de catre administratia romaneasca si cladirea nu s-a mai numit Kustenge. Istoria Cazinoului incepe o data cu anul 1880, la scurt timp dupa revenirea Dobrogei la Patria Mama. La acea vreme se numea Cazin sau Kursaal si nu era decat o constructie de paianta, captusita cu scandura la exterior si ridicata langa Farul Genovez, la capatul bulevardului Elisabeta, singurul bulevard al orasului. Intre peretii de lemn Cazinul adapostea o sala de dans, doua sali de lectura unde vilegiaturistii puteau citi ziarele locale si reviste, doua sali de jocuri si o terasa la malul marii. Terasa era locul preferat da intalnire al marinarilor, turistilor si a elitei constantene, deoarece aproape in fiecare seara de vara aici se organizau baluri, valsandu-se in acordurile muzicii fanfarei militare. Tot aici se desfasurau periodic concerte sustinute de celebritatile vremii, care erau aduse pe cheltuiala Primariei Comunei Constanta. In anul 1890 s-a pus problema constructiei definitive a Cazinolui. Inceperea lucrarilor a fost tergiversate pana in anul 1891, cand o furtuna puternica a distrus in mare parte cladirea din lemn a Cazinului, iar primaria a ajuns la concluzia ca este mai ieftin sa ridice o noua cladire decat sa o repere pe cea veche. Locul noului local va fi mutat insa de langa Farul Genovez cam in zona unde este amplasat actualul edificiu. Cea de-a doua cladire a Kursaalului, terminata in 1893, era tot o constructie din paianta, sustinuta de piloti din lemn si compusa dintr-o sala de dans, mai multe camere si o terasa catre mare.
In mai 1902 antreprenor al Cazinoului devine unicul fiu al marelui povestitor Ion Creanga, capitanul C.I. Creanga, despre care George Calinescu a spus ca ‘nu era nici destept si nici nu avea vreuna dintre insusirile tatalui’. Capitanul Creanga a reusit sa convinga Primaria Constanta sa-i inchirieze Cazinoul pentru suma de 2000 de lei pe an. Pe langa plata chiriei, Primaria i-a impus antreprenorului Creanga sa puna in vanzare „articole de consumatiune de cea mai buna calitate” si sa foloseasca pentru iluminare, petroleum de cea mai buna calitate pentru a nu produce nici un miros”.
In primii ani ai secolilui XX-lea Cazinoul era principala atractie a Constantei. In celebra monografie a orasului, aparuta in anul 1907 si intitulata „Constanta pitoreasca”, scriitorul Ion Adam spune: „Una dintre atractiunile care strange cea mai multa lume la un loc este Cazinul. Primaria are grija din timp sa numeasca pentru sezon una dintre cele mai renumite orchestre din tara, care sa cante in lunile iulie si august pe terasa Cazinului, intre orele 5-7 si 8-12 seara. Pentru a lua parte la aceste concerte zilnice, vizitatorii platesc o anumita taxa pe care o fixeaza mai inainte Consiliul Comunal. In serile linistite cele doua terase ale vechiului cazin se umplu de lume aleasa, care-si ia gustarile afara, in fata marii ascunsa in noapte si asculta armoniile amagitoare ale orchestrei”.
Si uite cum se contureaza o idee!
Mai departe. „Cazinul vechi este facut numai din lemn si asezat pe tarasi puternici, pe marginea bulevardului. In salonul acela improvizat s-au bucurat si au petrecut la baluri multe randuri de sezonisti stransi acolo din toate colturile tarii si din toate partile lumii. Azi insa se pare ca si cerintele au ajuns mai pretentioase si lumea priveste cu mila la batrana baraca care a octrotit atatea intalniri si extazuri”.
Istoria se repeta.
Cea de-a treia fundatie a fost si ultima, constructia Cazinoului fiind inceputa in 1907 si finalizata in 1910. Lucrarile au costat 1.300.000 de lei. Multora edificiul nu le-a placut. Spre exemplu unui diplomat francez, George Oudard, care a vizitat Constanta in 1935, cladirea Cazinoului i s-a parut oribila. In
carnetul sau de voiaj diplomatul nota: „Un lucru este deceptionant in aceste locuri primitoare: albul casino, pretentious complicat, al celui mai ingrozitor stil 1900, care incarca tarmul marii”.
La 15 august 1910, Cazinoul a fost inaugurat in prezenta principelui Ferdinand, dupa care a fost inchiriat lui Alphonse Hietz, proprietar de restaurante si hoteluri din Bucuresti. Punand in prim-plan rentabilitatea „stabilimentului”, care costase enorm, primaria a trecut peste toate opozitiile si pe 15 martie 1911, Consiliul Comunal a autorizat jocurile de noroc, iar localul a fost dotat cu doua mese de billiard si 17 mese rotunde pentru jocurile de carti. In scurt timp, Cazinoul din Constanta a devenit unul dintre stabilimentele cele mai cunoscute de acest gen din Europa, fiind preferat de impatimitii jocurilor de noroc care veneau aici, incognito, din toate colturile lumii.
In 1912, Primaria a organizat licitatia pentru concesionarea Cozinoului comunal, licitatie castigate de baronul Edgar de Marcay. Asa cum Primaria il obliga prin contract, baronul de Marcay a construit Hotelul Palace, cu scopul de a deservi clientii cazinoului. Avandu-se in vedere clientela pretentioasa si sofisticata a Cazinoului, pentru proiectarea hotelului s-a apelat la un architect francez, care a conceput o cladire moderna si eleganta, in stilul rivierei franceze.
In timpul Primului Razboi Mondial el a fost transformat in spital, dar cu toate acestea a fost aprig bombardat. In perioada interbelica Cazinoul a revenit la destinatia sa, reluand sirul povestilor pasionante derulate intr-un spatiu de lux, in jurul meselor de joc.
Se pare ca aceasta a fost soarta Cazinoului Constanta, inca de la „facerea” sa. Inchiriat, concesionat, dar ceva mai cu folos in trecut, decat in viitor.
Istoria poate salva viitoru

Asa cum am spus de multe ori, a incerca sa reinventezi roata, este cea mai mare tampenie posibila. S-a dovedit deja ca daca este patrata, nu se invarte. Apa calda a fost si ea inventata. Trebuie doar sa fim atenti la istorie si raspunsurile vor aparea. La fel de adevarat este si ca interesele din 2011 sunt total diferite de cele de la 1800-1900. Cerintele sunt altele. Constanta este alta. Dar in toata tara asta sunt multi oameni care apreciaza trecutul si sunt avizi sa-l retraiasca! Din acest motiv Festivalul din Sighisoara, organizat de catre primarie, cu ajutorul sponsorilor, are un succes rasunator in fiecare an! Timp de trei zile Cetatea Sighisoarei, la fel de greu de intretinut, intr-un oras mic, cu un buget pe masura, strange mii de vizitatori care isi petrec trei zile intr-un trecut demult devenit istorie. Spectacole medievale, decor medieval, concursuri medievale, domnite, cavaleri, toate aduc bani frumosi orasului in, repet, numai 3 zile! Si au de castigat si oamenii care inchiriaza camere si turismul din zona si hotelierii si carciumile si zarzavagii. Toata lumea!
Cum ar fi daca am organiza la Constanta un astfel de Festival? Cum ar fi daca am readuce pe faleza Cazinoului anii 1880-1900? Cu valsuri, cu terase specifice, cu scena de lemn, fara pretentii prea mari, unde sa se desfasoare piese de teatru, concerte de muzica specifica perioadei, unde oamenii sa se plimbe in costumele perioadei, printre vanzatori de antichitati, de carte veche, de fundite colorate, de vata de zahar si targuri „hand-made”, cu tarabe frumoase unde, pentru un banut de „aur” sa le fie ghicit viitorul, simbolic, bineinteles? Un Festival de 3 zile, organizat la sfarsit de sezon, cu o taxa de intrare, unde cei nostalgici sa retraiasca vremurile de atunci. Unde sa primeasca la intrare, dupa platirea taxei, „banutii de aur” cu care sa poata „plati” doar anumite „servicii”? Ar fi frumos si cu siguranta in toata tara asta, acest festival foarte bine promovat, ar gasi multi interesati.
Cu ce bani, asta este cu siguranta prima intrebare. Din sponsorizari! In loc sa va strangeti pe la mese rotunde, dragi senatori, deputati, prefecti si mai stiu eu ce alti eroi de mucava, sponsorizati un astfel de festival. Ca bani aveti de unde. In loc sa va puneti numele pe masini, „din bani personali”, mai bine va scrieti numele in memoria colectiva oferind ceva de calitate. In loc sa faceti felicitari si fluturasi cu care sa ne „imbuibati” cutiile postale, mai bine bucuratine sufletul. Dar nu este rentabil, nu? Cum se mai trag bani si de unde, pentru campaniile electorale? Cum mai justificam cheltuielile enorme si inutile de pe la institutiile pe care le conducem? Gasiti voi o cale, nu imi fac griji. O alta problema va fi mediul. Adica, in Constanta se asculta cu preponderenta manele, oamenii sunt inghesuiti in corturi de plastic cu pretentie de club de fite, iar sufletul tresalta (cu siguranta fara voia lui) doar in apropierea boxelor de unde sunetul bubuie, in nici un caz nu curge melodios. Deci cum sa prinda un astfel de fetival la Constanta? In primul rand, nu trebuie sa se adreseze numai Constantei. Romania este formata din mai multe orase, spre mirarea multora. In al doilea rand, kitsch-ul si subcultura sunt singurele forme de „arta” la care avem acces nelimitat, spre care suntem impinsi. Alternativa culturii nu renteaza, asa cum am mai spus. Dar hai, treceti si peste asta si poate va ies ceva bani si din calitate.
Sunt sigura ca argumente contra unui astfel de festival pot fi inventate la fiecare minut. Dar va asigur ca si argumentele pro, la fel.
Ce facem cu Cazinoul, pana atunci? Ori il reabilitati, domnule primar, asa cum ati spus, pe ici pe colo, cat sa mai tina putin, ori il vindeti dar cu aceasta clauza de a permite organizarea Festivalului, la o data hotarata de autoritati.Recunosc, la asta nu ma pricep. Dar exista creiere pentru rezolvarea oricarei probleme. Vointa sa fie.
Eh, era doar o idee ca multe altele. Inchisa intr-un sipet de fildes si uitata pe fundul marii. Sunt sigura ca mai sunt si altfel de idei iar solutiile dezinteresate si cu adevarat apolitice le vom gasi la populatie! Trebuie doar sa le trezim interesul. Si stiu si cum putem face asta.
Imbinati utilul cu placutul domnilor si doamnelor deputati, senatori, etc. si poate cine stie, iese si de o pomana de campanie electorala.

Andra Seceleanu – TomisNews.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s